Menaj mental cu tatăl scârbelor (partea I)

Cu ocazia apropiatelor sărbători, tatăl scârbelor a simțit nevoia să râgâie încă o dată închipuitele argumente pentru justificarea faptelor lipsite de coerență, rezultat al gândirii analgezice pe care o promovează cu aere de importanță supremă. De parcă ar avea un mandat ceresc de înfăptuit, acest Moise al zilelor noastre, izvorât din ura supremă pentru decent, a răbuvnit încă o dată ineptic producând rumoare în populație. Așa ne spune legea supremă a existenței noastre ca entitate a opinat el printre grohăituri și junghiuri mentale menite să îi provoace crize de depersonalizare. Așa e bine și totodată corect a emanat el cu grație porcină din mamelonul cerebral care îi transfigura înfățișarea. Și…să se facă lumină!!! a tunat cu nările dilatate, duhnind a  intelectual rasat prin exercițiu, ca un anfitrion al supremației ureice.  Mirați, oamnii au cugetat o clipă și au revenit în concret pentru a ridica zilele la înălțimea generației de tineri ce încearcă decalamitarea de paraziții crescuți în vintrele unei societăți utopice.  Va urma….